FLUTURAȘII
Un fluturaș zbura de fel
Căci e singur vai de el.
Și de vesel ce era,
Toată lumea îl iubea.
.
Și zbura din floare-n floare
Să adune din culoare;
Din culoarea florilor,
Prospețimea zorilor.
Și cum zbura așa și el,
Un singur scop avea, un țel:
Să găsească o mărunțică
Să fie a lui, o fluturică.
A căutat cât a trăit
Prin multe locuri nu a găsit.
Și s-a lăsat el căutat
Să fie el cel ce-i visat.
Imediat a fost privit
Căci o fluturica l-a și cucerit.
Acum ei vor ca pe vecie,
Să rămână…fericiți…soț și soție.
Și de-atunci e o comoară
Pentru mica lui soțioară.
Ea e o prințesă pentru el
Căci și-a îndeplinit unicul țel.
Ei se iubesc și se adoră
Împotriva lor nu va încape vorbă.
Doi fluturași zburau de fel
Și se iubeau…și el pe ea,…și ea pe el.
scrisa de Cipikkus, intr-o zii de toamna 2012
Trairi si cuvinte adevarate, o poveste de viata! 