Senzational … „De vorba cu Dumnezeu”

08/01/2008 at 10:50 pm (Credinta sincera) (, , , , )

„De vorba cu Dumnezeu” compusa de Mara  din Bacau, este un fel de monolog destul de real si destul de adanc, pe care consider ca toti ar trebui sa il zicem in momente grele…asadar cititi si luati aminte:

DOAMNE, am nevoie de tine,ajuta-ma,
sunt multe lucruri pe care as vrea sa le discut doar cu tine;
iti multumesc ca ma privesti si pe mine
e asa de bine cand iti simt iubirea
iarta-ma
nu iti reprosez nimic nu am ce ,doar discut cu tine
stii ca iti st recunoscatoare mereu pt orice. Doar tu m-ai invatat asta
prin cei de langa mine.
da-mi puterea de a infrunta orice problema si a nu dispera
ajuta-ma sa-i iubesc pe oameni asa cum vrei tu ,cu ajutorul tau voi reusi
daruieste-le prin mine oamenilor multa
iubire, pace, speranta, credinta, tot ceea ce esti tu. Doamne iti incredintez toate problemele mele
Te rog ajuta-ma
Am nevoie de sfatul si de iubirea ta
Ajuta-ma, Doamne
mi-e cam greu acum si doar tu stii de ce
nu ma lasa
am nevoie de iubirea ta
invata-ma cum sa reactionez mai bine, am incredere in tine
daca tu crezi ca e bine asa sa fie
daca nu, mai astept pt ca stiu ca-mi vei da ceva bun
inspira-ma
lumineaza-ma
alunga din mine ce nu e bun
daruieste-mi putere
ajuta-ma sa-mi gasesc frumusetea pe care tu o vezi in mine
alunga tristetea din ochii mei si durerea din sufletul meu
invata-ma sa zambesc chiar si atunci cand imi e greu
invata-ma ca din orice problema sa invat ceva
sa gasesc in orice lucru un gram sau mai mult de fericire
sa cresc in intelepciune si har in fiecare zi
sa nu vad viata in negru, ci asa cum ai creat-oTU
sa nu imi vina greu sa fac un lucru, ci sa ma gandesc la greutatea crucii pe care ai dus-o pt mine
as vrea sa invat din orice lovitura ceva pt ca stiu ca TU nu ai permite raul daca din el nu ai scoate binele
uneori mi-e greu aici, totusi nu as vrea sa plec acum cred ca am si eu un rost aici.
nu stiu ce e acum in sufletul meu
nu pot defini ce se intampla acum cu mine, stiu doar ca nu am stare deloc
uneori cad si nu mai cred ca va fi, nu stiu ce am eu in mine bun
stii cum m-am considerat si ma mai consider uneori
nu e drept pentru tine pentru ca tu m-ai creat asa cu un scop
problema e ca eu nu-mi gasesc frumusetea
e greu asa
as vrea sa ma ajuti, daca ma tii de mana imi e mai usor
stiu ca nu merit, sunt un biet mielusel ratacit
dar am nevoie de tine, te rog ajuta-ma sa inteleg ce se intampla cu mine
ma simt cam singura uneori, stii de ce
dar astept, incerc sa nu disper si cred ca imi pregatesti ceva minunat
ajuta-ma
nu ma lasa
iti multumesc
apara-ma
am nevoie de liniste interioara, umilinta, bunatate, intelepciune, intelegere,
as vrea sa fiu mai calma, sa nu ma aprind atat de repede
sa fiu mai blanda, mai vesela, curajoasa, independenta
ajuta-ma
fara tine st un nimic, doar prin tine devin o sculptura reusita
ai grija de cei la care tin
binecuvanteaza-le munca, viata si ofera-le toate lucrurile de care au nevoie pt a ajunge mai aproape de tine
apara-ne de primejdiile acestei lumi
lumineaza-ne pt a alege binele de rau
fii langa noi
ai mila de noi

26 iunie 2007 ora 22-23
by  Mara from Bacau (pentru a va exprima parerea direct autoarei acestei rugaciuni, accesati id-ul de mess mara_cool11 )

Reclame

Legătură permanentă Un comentariu

Ganduri interioare

08/01/2008 at 10:48 pm (Credinta sincera) (, , )

INTERIORUL SCHIMBA TOT”

„Important e sa intelegi ca accentul ar trebui pus pe acel lucru care nu va putrezi…care e? e simplu, e sufletul, inima, nimeni si nimic nu-ti poate schimba acest lucru …sau da, dar depinde de tine, de cat de tare esti. Am inceput sa vad viata altfel in acest an, cred ca incep sa cresc in intelepciune si har…sau cel putin asa as vrea. Oricum, pot spune ca am invatat multe in acest an de scoala, multe lucruri, care imi sunt de folos. Poti avea haine de la nu stiu ce firma…sau o haina simpla, tu poti transforma … tot ce porti. Importanta e atitudinea si increderea ce o ai sau nu in tine.
E important sa stii cine esti, ce vrei de la viata sau mai degraba ce vrei sa faci cu acest dar din partea lui D-ZEU. Incetul cu incetul incepi sa te cunosti. Cred ca trebuie sa iesi din matca, sa ai si tu o personalitate, dar si un exemplu de la care sa ai ce invata. PR. PAPA IOAN-PAUL al II-lea este exemplul meu. Am multe de invatat de la el…

Viata e plina de surprize pt mine, la orice pas am parte de ceva nou, din care pot invata multe. E uimitor cum D-ZEU iti arata iubirea sa, chiar in momentul in care nu mai speri in nimic.
Imi place sa privesc oamenii, sa-i studiez, in fiecare D-ZEU a pus ceva bun, iar eu vreau sa descopar acel ceva. E greu, mai ales cand vreau sa descopar ceva bun in dusmanul meu sau intr-o persoana pe care n-o agreez. Insa cred ca asta vrea D-ZEU sa vedem in aproapele nostru acel ceva care-l deosebeste de ceilalti.

Viata merita traita”

Compusa de Mara din Bacau

Legătură permanentă Un comentariu

„Iarta-ma”

08/01/2008 at 10:31 pm (Credinta sincera) (, , , , )

„Iarta-ma. da-mi Doamne iubirea de care am nevoie
si ajuta-ma sa ofer si eu la randu meu multa iubire si nu ura
ajuta-ma sa pot sta calma si in momentele cele mai grele
sa am capul pe umeri si sa las totul in voia ta
ajuta-ma sa nu ma indepartez de tine cand am un necaz
si sa ma ridic impotriva ta
ajuta-ma sa gasesc ce ii trebuie sufletului meu
iar dak am gasit, sa stiu sa pastrez acel lucru
invata-ma sa vad dincolo de oameni
sa privesc viata asa cum o privesti si tu
ajuta-ma sa nu fac lucruri pe care mai tarziu sa le regret
invata-ma ca in momentele grele sa imi ridic mainile spre tine oferindu-ti toata durerea mea
pt ca tu mai apoi sa o transformi in bucurie
stii? uneori uit ca esti langa mine
si ma doare asta
pt ca totusi tin la tine
insa uneori viata e prea dura si mai cad si eu plangand la picioarele tale
intrebandu-te de ce permiti asta?
de ce nu ma scutesti de suferinta asta
si apoi imi amintesc ca tu suferi si in clipa asta din cauza ca uneori uit ca tu m-ai creat
iarta-ma doamne
uneori as vrea sa iti sterg lacrimile care iti curg din cauza mea
sa iti sterg mainile gaurite de cuie
invata-ma ce e umilinta
invata-ma sa transform ura in iubire
invata-ma doamne sa iert
sa zambesc chiar dak inima mea plange
sa le zambesc chiar si oamenilor dati la o parte
as vrea ca prin mine tu sa continui ce ai inceput
transforma viata mea intr-o continua iubire fata de ceilalti
nu ma lasa sa trec vreodata pe langa cineva pe care l-as putea ajuta
ci lumineaza-ma sa le dau o mana de ajutor sau un zambet celor care st cei mai singuri si parasiti
ca prin mine ei sa simta iubirea ta
multumesc doamne pt tot ce imi daruiesti in fiecare zi
chiar si pt durere pt ca prin ea ma purific
ma fac mai buna
si cresc in har
iarta-ma, tata
azi m-ai invatat 3 lucruri ca in viata tr doar sa iubesti, sa ierti si sa speri

MARA  din  Bacau, 26 AUGUST 2007

Legătură permanentă Un comentariu

Poveste trista…dar adevarata!

08/01/2008 at 10:23 pm (Povesti reale) (, , , , , , , )

Povetsea trista … dar adevarata!!! – sunt ultimele clipe di viata unui baiat care totusi nu a inteles de ce…el a trebuit sa plece asa repede…dar dupa cum zicea…”totul are un rost”

„Vreau viata…vreau sa traiesc….de ce nu ma pot bucura de ea?….” erau cuvintele lui, si dupa 2 zile s-a stins. De ce Dumnezeu a avut nevoie de el acolo sus? S-a prins de acea ata alba ce mergea sus catre cer…a cerut acea ata…”da-mi ata aia alba…caci eu trebuie sa ma duc sus, dar fara voi”.
Si a ajuns sus….el e inger….ne priveste…ne vegheaza…”ma bucur ca radeti, sa ii saluti pe toti”
Ultimele lui cuvinte ce m-au intarit…au fost „mi-e mila de voi, nu plangeti”….si a plecat…..si-a dat ultima suflare….nu mai e.
A plecat suparat ca nu si-a trait viata….dar bucuros…”am o familie minunata, va iubesc pe toti…stiu ce e dragostea…deci pot sa mor linistit…”
Si parca il simt langa mine…mi-e dor de el.
poveste scrisa de Cipikkus din  Bacau – imi pare rau, mi-e dor de el, dar Dumnezeu a avut nevoie de el sus…si acum…fratele meu…e un inger imbracat in alb; dar am ramas orfan…de frate…si ma doare…

Legătură permanentă 19 comentarii

„As vrea”

08/01/2008 at 9:50 pm (Versuri De dragoste) (, , , )

„As vrea” compusa de Cipikkus – sunt versuri…traite, sincere, reale

De-as fi o adiere,
Buzele ti-as mangaia.
De-as fi o raza mereu te-as lumina.
De-as fi un inger sfant, te-as lua intr-un ceresc.
De-as fi al tau…si tu a mea…ti-as zice….

De-ai vrea ca sa ma iei
Sa fim cei doi zburdalnici porumbei
Noi ne-am iubi ca doua flori in pijama,
Dimineata ne-om scula,
In sarutari ne-om scalda;
si ce fericire,
Cu asa multa iubire…

Si de-ai vrea
Te-oi proteja
Ingriji si ocroti
Te-oi iubi si alinta
Numai tu sa fi a mea.
Iti voi fi loial pe veci.
De la mine sa nu pleci.
Tu sa fi mereu a mea
Eu sa fiu o umbra a ta
Asa as vrea.

compusa de Cipikkus  din Bacau pe 31 ian. 2006

Legătură permanentă Un comentariu

„Doamne”

08/01/2008 at 2:22 pm (Credinta sincera) (, , , )

„DOAMNE,

vin astazi in fata TA, asa cum sunt pt a-ti incredinta toata fiinta mea, dar si toate persoanele la care tin.

Iarta-ne toate clipele in care ti-am batut cuie in maini prin faptele noastre nedemne de un crestin.

Iarta-ne, TATA!

Nu am dreptu sa iti cer iertare pt ca pacatele noastre sunt prea grele, dar totusi vin asa cum sunt, ca sa iti cer iertare in numele meu si al tuturor celor care sunt in inima mea.

Vreau sa iti multumesc pentru toate darurile pe care ni le daruiesti mereu.

Pentru viata asta, pentru parintii nostri, pentru toti pe care ii trimiti ca sa ne pazeasca.”

Compusa de Mara din Bacau

Legătură permanentă Lasă un comentariu

„O viatza implinita” by Bibitzu

07/01/2008 at 9:03 pm (Dragoste) (, , , , )

O viata implinita by BIBITZU (Gabriel 1987, 16 aug. – 2007, 9 iul.)

Pentru a avea o viata implinita si lipsita de griji, de stres si de suferinte este necesar sa avem fiecare dintre noi, sau macar sa il dobandim pe parcursul vietii (recomandat in primii ani de copilarie si adolescenta), un amestec foarte complex.El trebuie preparat cu foarte multa grija si contine urmatoarele ingrdiente:

4 sferturi – de iubire pura
3 sferturi – de loialitate
3 sferturi – de iertare
3 jumatati – de prietenie
2jumatati de intelegere
3 jumatati de afectiune
2 jumatati – de speranta
3 sferturi – de tandrete
o intreaga – de credinta
o intreaga – de rasete presarate de multe bucurii

NOTA: De fapt acest studiu este facut pe baza analizelor a mai multor persoane. Fiecare avand acest continut bineinteles cu diferente foarte mari ale proprietilor fizice si chimice!
Este putin probabil sa reusiti sa dobanditi, cu ajutorul aceste retete, licoarea pentru a avea o viata implinita. Eu …oricum v-o comunic. Poate va ajuta, sau…poate nu!

Mod de preparare:
Cu mare grija urmati pasii: Se amesteca in ordinea urmatoare o jumatate de prietenie, speranta, tandretea, credinta invaluita de bucurii si se amesteca usor pana iese un continut omogen roz sau de alte culori in functie de puritatea ingredientelor.

OBS1: Cu cat puritatea este mai mare cu atat culoarea continutului va fi mai deschisa. Bine… aici depinde si de conditiile atmosferice care pot schimba culoarea sau gustul. De cele mai multe ori, la majoritatea persoanelor, puritatea nu e foarte ridicata, sau chiar e foarte impura (puritate de sub 50%). Iar la acele persoane cu puritatea de 100% intervin conditiile atmosferice care schimba anumite proprietati. Conditiile atmosferice pot avea consecinte foarte grave asupra amestecului. Pot chiar sa-l distruga, culoarea ajungand neagra. Speram sa nu ajungeti nici unul dintre voi la acest dezastru!!!
Peste continutul nou obtinut presarati putina cate putina speranta imbibata de multa prietenie, intelegere, tandretea si afectiune (tot cat va ramas acolo). Se va observa ca, adaugand prietenie si speranta, tandrete si intelegere si toata afectiunea, continutul capata culoarea rosiu aprins, ceea ce inseamna iubire pura. Trebuie neaparat sa adugati si voi iubirea pura pe care o aveti si apoi loialitatea pentru a pastra culoarea.

OBS2: Daca veti observa ca rosul aprins se schimba (poate ati gresit voi cu ceva) adaugati imediat iertarea iar daca se tot persista schimbarea culorii de rosu aprins atunci probabil e din cauza continutului de prietenie si speranta, tandrete si intelegere si toata afectiunea, pe care ati adaugat-o anterior sau care v-a rezultat. In acesta problema nu puteti face nimic pentru recuperarea culorii de rosu aprins. Este intr-adevar o pierdere de timp munca aceasta, chiar daca ati pus si afectiune, tandrete intelegere si multa iubire pura de care dipuneati. Este posibil sa se schimbe si culoarea in negru sau continutul sa se tranforme in suferinta. Asadar fiti foarte atent/a sa nu puneti prea multa speranta in amestec!Doar putina cate putina!
Continutul trebuie refacut, chiar daca nu se va mai obtine culoarea rosie, pentru a putea adauga cu folos ce a mai ramas din bucurie si credinta, cele care nu ar trebui sa lipseasca niciodata din acest amestec!
Eu va recomand sa va dobanditi acest amestec, chiar daca e foarte greu, deoarece fara acesta viata isi cam pierde sensul.
!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Viata insasi trebuie umpluta cu acest continut !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Legătură permanentă 2 comentarii

„Lacrimile” by Gabriel

07/01/2008 at 8:57 pm (Lacrimi reale!!!) (, , , , , , )

„LACRIMILE

SIMBOL AL SUFERINTEI SI AL BUCURIEI IN ACELASI TIMP”

„Ce sunt lacrimile? Oare ele sunt doar niste picaturi de apa sarata care ne arata suferinta sau, poate, bucuria unei persoane?
Lacrimile ajung sa “curete” sufletul oamenilor si bineinteles, al meu, in situatiile critice sau pline de fericire. Lacrimile apar de cele mai multe ori odata cu ivirea unor probleme, pe care nu le putem depasii. E greu sa nu plangi cand afli ca urmeaza un moment critic al vietii tale si din care nu se stie daca vei scapa cu viata. E greu… mai ales cand stii ca ai cateva persoane in jurul tau, care ar face orice pentru tine dar, in fata acestei mari incercari, ele sunt neputincioase. Cu ajutorul lacrimilor putem trece peste anumite obstacole mai usor, sau, macar, sa ne resemnam mai usor, sa recunoastem ca o forta dumnezeiasca ne-a invins. Un alt rol important in depasirea problemelor il are prietenul. Cate o data simti nevoia sa “elimini” lacrimile, care s-au adunat intr-un loc sensibil al sufletului, in urma multelor tristeti si suferinte ale vietii. Astfel, prietenul te poate ajuta sa-ti “descarci” “petele” negre ale sufletului. De cele mai multe ori lacrimile reprezinta un fapt pozitiv, fiind un mijloc de “eliberare” a relelor sufletului, care il tin inchis intr-o cutie fara lumina, inghesuit, cu multe rani netratate.
Lacrimile ne ajuta sa patrundem adanc in noi si sa ne aratam noua insine ca suntem capabili sa simtim ceva. Dar oare ce inseamna “a simti”? Ce simte o persoana? De ce ajunge la lacrimi? De unde vin lacrimile ?
Oare aceste “notiuni” vor fi vreodata definite? Cine are dreptul si puterea sa le defineasca? Oare noi ne cunoastem intr-atat incat sa afirmam ca ne cunoastem? Exista vreo persoana care se cunoaste cu adevarat ?
Mereu imi voi pune aceste intrebari si nu cred ca voi gasi vreodata raspunsurile! Cand voi reusi sa ma “adun”, sa-mi “adun” gandurile, atunci poate voi gasi raspunsurile pe care le caut.
Acum, revenind la lacrimi, eu ma intreb: “Carei mame nu-i curge macar o lacrima cand isi vede pentru prima oara pruncul? Sau cand il vede facand primii pasi ?” Deci am ajuns la o concluzie de care pot fi sigur: Lacrimile sunt manifestarea sufletului. Oare cand privim marea pentru prima data, nu plangem de bucurie ? Sau … nu marea. Sa zicem cand dobandim sau primim sau…poate devenim ceva ce ne-am dorit foarte mult…sau cand ne indeplinim un vis care, niciodata nu am crezut ca se poate realiza cu adevarat…nu plangem ? Eu cred ca daca nu plangi, macar o data, din cauza unei intamplari care te-a marcat in viata, atunci nu ai suflet in tine, nu simti … viata !
Dar, cum exista lacrimile bucuriei, asa exista si lacrimile de durere? Oare ochii nostrii nu se umplu de lacrimi atunci pierdem o fiinta draga? Oare o data cu noi nu plange si sufletul nostru? Ce ne poate inunda mai adanc ochii decat lacrimile suferintei?
Si Fecioarei Maria i-au curs lacrimile cand si-a vazut fiul rastignit. Oare exista om pe lumea asta pe care nu l-a incercat durerea? Si cum se manifesta acea durere, daca nu prin lacrimi?! Sufletul nu se usureaza de greutatea pacatelor atunci cand plangem? Inima noastra nu devine mai buna, fiinta noastra nu se umple de caldura?
La urma urmei si suferinta isi are locul ei in viata ! Daca nu suferim macar o data in viata, poate ca nu ne dam seama de anumite lucruri. De exemplu vorbele unui parinte, spuse copilului, cand e in viata nu sunt asa pretuite fata de cum vor fi dupa ce parintele nu va mai fi langa copil. Deci, suferinta ne maturizeaza, ne ajuta sa constientizam unele lucruri, care, inainte de a suferii, nu le intelegeam! Si, de aici, indirect, rezulta ca lacrimile au un rol pozitiv in maturitate.
Cum Dumnezeu a creat tot ceea ce ne inconjoara si omul, asa a creat si lacrimile care fac parte din noi, din fiinta noastra. Ele isi au rostul lor, il ajuta pe om sa-si depaseasca situatiile limita, sa-si purifice sufletul, sa-l spele de rele si sa-l inunde de bucurie. Lacrimile apar de la nastere: noi ne nastem plangand si se termina o data cu moartea. Cand suntem copii ele ne inunda mai des ca niciodata fata: Care copil nu plange atunci cand isi pierde o jucarie sau cand este certat de parinti? Care copil nu plange cand isi loveste genunchii, atunci cand invata sa mearga? Asemenea copiilor, plang si batranii. Uneori cu lacrimi isi spala neputinta si singuratatea.
Lacrima este, in acelasi timp, si simbolul bucuriei si cel al suferintei. Ea este acceptata de noi pentru ca inseamna purificarea noastra. De aceea, sa nu uitam ca pentru a trai, avem nevoie si de lacrimi. Ele fac parte din noi si totodata noi din ele !!!”

compusa de Rotaru Gabriel (1987, 16 aug. – 2007, 9 iul.) publicata post mortem de Cipikkus

Legătură permanentă Un comentariu

Durerea reala!

07/01/2008 at 8:48 pm (Lacrimi reale!!!)

„Durerea naturii”

„Cerul plange cu lacrimi cenusii. Frunzele aramii si pasarile calatoare anunta un final al bunastarii vietatilor. Vantul ascutit desprinde frunzele, parca paralizate si neputincioase de a se mai tine de ramurile incordate ale copacilor. Cerul se inneaca intr-un fumuriu umed al boltei, care pare a fugii odata cu vantul intepator. Arborii suspina dupa foile pierdute ridicandu-si bratele noduroase spre necuprinsul rece colorat. Cupele fumurii, norii albi ameninta furiosi pamantul indurerat .
Lacrimi negre, amare, triste curg din cupola albastra. Soarele cu o nostalgie in suflet, razbate greu prin perdeaua de nori, trimitand din cand in cand suliti si zambete de foc.
Pentru o clipa … apoi totul revine la normalul de neinteles … lacrimi negre se scurg conform unui obicei al tristetii, ca niste viori de-a pururi acompaniate de mereu tanguitoarele, sfarsietoarele tipete ale pasarilor.
Sfarsitul de toamna intarziat, omoara ultima farama de viata din palma unei flori, care cade surpata si se amesteca cu bruma moale.
Vantul aduce cu el tristetea, aruncand in aer frunzele moarte ale pamantului devenit cenusiu.
Pe alocuri, frunzele care s-au incapatanat sa pastreze ceva din culorile verii, formeaza pete de un verde obosit, dar care dau un plus de frumusete acestei privelisti.
Zarile indepartate sunt scaldate in lumina violeta a amurgului. Privesc discul soarelui imens si violet, care se ascunde lin in spatele dealurilor. In scurt timp nu se mai vede deloc. Curand, inserarea va invalui totul cu tacerea ei adanca, cu racoarea ei patrunzatoare.
Toamna a stins felinarele inimilor! Totul e pustiu! Cu capul sprijinit in covoare de frunze si bruma, dar cu gandul la alta viata, la o viata mai buna, la un nou inceput, stau gandindu-ma la zilele insorite din sufletul meu …care, par a nu mai revenii niciodata ! Totul e trist ! Sufletul plange ! E ruginit din cauza lipsei de bucurie, lumina si bunastare !
Totul e invaluit intr-o tacere desavarsita! Natura, plina de mistere si culori, de lacrimi si zambete, asteapta cu resemnare teama lunga a iernii.
Poate …intr-un tarziu toate vor recapata viata, vor reinvia, sau poate nu…!
Prin catifeaua noptii se zaresc fantasme albe ca niste zane care presara suparari !
Afara ninge… Zapada se asterne ca un covor proaspat, pufos dar care ingheata orice suflet sub el pentru un timp sau…pentru o vesnicie! Vantul, furios, suiera prin bratele copacilor, tristi, imbracati in halate albe de gheata.
Odata cu intepatura inghetului, peste natura se asterne o tacere mortuara. Cerul se lumineaza! Soarele, cu ultimele puteri, incearca din nou sa-si arunce sulitele de foc inghetat pe pamantul alb. Natura nu da semn de inviere. Linistea cuprinde din nou pamantul, iar totul intepeneste pana a doua zi.
Soarele se arata din nou pe albastrul infinit. Razele dezmortesc pe alocuri frunzele incremenite din trecutul plumburiu. Viata isi face prezenta. Pasarelele se trezesc din motaitul rece al iernii! Totul capata viata! Natura se trezeste! Patura alba, inghetata incepe a se rupe pe piscurile dolofane ale dealurilor, creand petice negre, umede, din care rasar firisoare fragede, verzi cu albii clopotei.
Totul capata culorea verde: arborii se imbraca in mantia verde inflorita iar dealurile, si ele, isi acopera pamantul cu covorul verde plin de viata!
Toate au un sfarsit si toate au si un inceput…pana si natura!”

Compusa de Gabriel Rotaru (1987, 16 aug. – 2007, 9 iul.) publicata post-mortem

Legătură permanentă Lasă un comentariu