Poezie….agonie

15/04/2009 at 5:45 pm (Versuri De Suferinta) (, , , , , , )

Agonie!

O nu!…ma spal in lacrimi mari amare,
Ma spal intr-o durere indoliata.
Nu pot sa mai vorbesc caci rau ma doare,
Cum inima imi moare de dragoste uitata.

Acum sunt un om al nimanui
Ce a revenit tandru in singuratate
O tandrete macabra ce naste pui,
De ura, de dispret, de moarte dulce neuitata.

Daaa!…o moarte dulce ar putea sa ia
un suflet gol, uitat de tot ce e iubire
Ar pleca din lumea asta aspra rea,
Fara sa-i para rau de urata dspartire.

Si unde voi ajunge, am sa lupt urat de tot
Sa omor, sa urasc; sa fac rau la tot ce-i bun.
Am sa mor cu dragostea arzand in foc
Sa devin morbid, dusman mai rau decat acum.

O nu!… ma spal din nou in lacrimi mari amare.
Ma inec intr-o dragoste indoliata
De iubire viata mea ma enerveaza si ma doare
Sa scap de ea, sa o urasc, s-o fac uitata…

scrisa de cipikkus, la o anumita data

Anunțuri

Legătură permanentă 2 comentarii