Poveste trista…dar adevarata!
Povetsea trista … dar adevarata!!! – sunt ultimele clipe di viata unui baiat care totusi nu a inteles de ce…el a trebuit sa plece asa repede…dar dupa cum zicea…”totul are un rost”
„Vreau viata…vreau sa traiesc….de ce nu ma pot bucura de ea?….” erau cuvintele lui, si dupa 2 zile s-a stins. De ce Dumnezeu a avut nevoie de el acolo sus? S-a prins de acea ata alba ce mergea sus catre cer…a cerut acea ata…”da-mi ata aia alba…caci eu trebuie sa ma duc sus, dar fara voi”.
Si a ajuns sus….el e inger….ne priveste…ne vegheaza…”ma bucur ca radeti, sa ii saluti pe toti”
Ultimele lui cuvinte ce m-au intarit…au fost „mi-e mila de voi, nu plangeti”….si a plecat…..si-a dat ultima suflare….nu mai e.
A plecat suparat ca nu si-a trait viata….dar bucuros…”am o familie minunata, va iubesc pe toti…stiu ce e dragostea…deci pot sa mor linistit…”
Si parca il simt langa mine…mi-e dor de el.
poveste scrisa de Cipikkus din Bacau – imi pare rau, mi-e dor de el, dar Dumnezeu a avut nevoie de el sus…si acum…fratele meu…e un inger imbracat in alb; dar am ramas orfan…de frate…si ma doare…
Trairi si cuvinte adevarate, o poveste de viata! 